Un spectacol pe cer a putut fi în sfârşit explicat ştiinţific: ce duce la apariţia unui tip special de aurore?

Particulele încărcate electronic, eliminate de Soare în timpul furtunilor sau a altor fenomene, se lovesc în valuri de planeta noastră. Multe dintre particule sunt deviate de câmpul magnetic, dar câteva ajung la poli, unde interacţionează cu atmosfera şi formează „perdele” luminoase de culori verzi, albastre şi roşii, scrie Science Alert.

Acestea sunt aurorele active care se întâlnesc cel mai des şi care ajung fotografiate pentru diferite evenimente. Aurorele pulsatorii sunt însă puţin diferite. În loc să lumineze într-o perdea de lumină, acestea cresc şi dispar în câteva zeci de secunde, precum un fulger lent. De asemenea, au tendinţa de a se forma la o altitudine mai mare decât aurorele normale şi mai aproape de ecuator, făcându-le mai greu de studiat.

• Praful stelar nu a ajuns în Sistemul Solar așa cum se credea până acum
• Cum arată viitorul, potrivit TIME: invențiile care au definit anul 2025

Presupunerea cu privire la modul de formare al lor a constat în rearanjarea câmpului magnetic, dar exista încă întrebarea dacă există suficienţi electroni care pătrund în aceste momente pentru a forma aurorele pulsatorii. Studiul de faţă răspunde la această întrebare.

„Fluxul de electroni era suficient de intens pentru a genera aurore pulsatile”, a precizat Satoshi Kasahara, autorul principal al studiului.

Studiul are şi o miză practică. Asemenea furtuni de electroni în straturile superioare ale atmosferei pot afecta sateliţii, în cazul în care acestea sunt suficient de puternice. O cunoaştere mai bună poate prezice un astfel de eveniment, dând posibilitatea unei pregătiri mai bune atunci când loveşte o furtună de un asemenea tip.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Aurorele boreale vor deveni foarte rare, dar există şi o veste bună

Ce este aurora boreală?

”Lumina Cerească,” descoperită deasupra Pământului

Sonda Juno a detectat prezenţa celor mai puternice aurore din Sistemul Solar în regiunea polară a lui Jupiter